De ce să ne jucăm?
1: Speedrun istoric
Jocurile sînt activități fundamentale în istoria culturii umane. Acest lucru a fost dovedit de mai multe studii, unul dintre cele mai cunoscute fiind cartea lui Johan Huizinga, Homo ludens, publicată în 1938. În lucrare, cercetătorul — unul dintre fondatorii istoriei culturii — arată cum diverse activități umane, de la cele din sfera politică pînă la cele cotidiene, pot fi privite ca niște jocuri. De fapt, modul în care este formulat titlul arată importanța deosebită acordată jocurilor, privite la fundamentale în dezvoltarea umanității în general. Expresia latinească ce servește drept titlu este de aceeași factură ca homo sapiens. De atunci, s-au mai dezvoltat și alte teorii culturale și antropologice importante, care pun diverse alte activități la baza evoluției omenirii, un exemplu deosebit fiind homo narrans, povestitorul, despre care poate vom vorbi cu o altă ocazie.
Dar ce face ca o activitate să fie considerată „joc”? Faceți acest experiment înainte să citiți mai departe, și formulați propriul răspuns la întrebare. Ce cuvinte, trăiri, imagini vă vin în minte cînd vă gîndiți la jocuri, de orice fel?
De obicei, asociem ludicul, adică activitățile și trăirile din sfera jocurilor, cu distracția, cu buna dispoziție, cu competiția, deci cu ideea de învingător și învins. Iar într-o primă aproximație, toate aceste caracterizări sînt corecte. Numai că sfera jocurilor a căpătat atît de multe înțelesuri și exemple de-a lungul istoriei, încît ar fi nedrept să rămînem la o astfel de caracterizare.
Acest articol este primul dintr-o mini-serie în care vreau vă arăt pe scurt cîteva fațete ale jocurilor, înțelese atît în sensul obișnuit (cu exemplele tipice ale jocurilor de societate și ale jocurilor video), cît și în sens științific. Puteți privi această încercare ca pe o introducere, un teaser-trailer pentru cursul personalizat pe care vi-l propun, despre gamification și concepte de game design în educație. Așa că, dacă această lectură vă stîrnește interesul, vă încurajez să-mi scrieți în comentarii sau prin email pentru feedback sau înscrieri la curs.
Jocul în istorie: speedrun
Unul dintre primele exemple de jocuri pe care le-au descoperit arheologii se cheamă Jocul regal din Ur. Acesta a fost datat în mileniul al treilea înaintea erei noastre și atribuit mesopotamienilor. Era un joc de tip board game, cu zaruri, pe care îl puteți încerca și în zilele noastre, într-o variantă modernizată, în browser. Într-o perioadă probabil similară, dar fără indicații istorice precise, găsim jocul de Go, în China, plasat în ultimul mileniu înaintea erei noastre. Cele mai vechi table pentru acest joc au fost datate în jurul anilor 200 î.e.n. Apoi, mult mai tîrziu, avem primele informații despre jocul de șah, în zona indiană și chineză. A rămas celebră în istorie povestea înțeleptului care cere drept răsplată împăratului două boabe de grîu pentru primul pătrat de pe tabla de șah, iar pentru fiecare pătrat care urmează, să se dubleze cantitatea anterioară; deci patru boabe pentru al doilea pătrat, opt pentru al treilea ș.a.m.d., dublarea avînd loc de șaizeci și patru de ori pentru ultimul pătrat. Împăratul a crezut că-i poate satisface foarte ușor cerința, însă un calcul arată că a șaizeci și patra dublare a numărului de boabe de grîu (adică 264 de boabe) înseamnă mult mai mult decît producția unui întreg continent în zilele noastre!
Oamenii s-au jucat cu zaruri și piese pe table create special timp de mai multe milenii, iar următoarea noutate, dacă putem spune așa, o constituie jocurile de noroc, bazate tot pe zaruri, apoi pe cărți și alte obiecte construite special. Istoria ne vorbește despre mai mulți împătimiți ai jocurilor de noroc din ultimele secole, din rîndurile intelectualilor publici, de la scriitorul rus Fiodor Dostoievski pînă la mai mulți matematicieni care au colaborat pentru a teoretiza probleme despre probabilități: Pierre de Fermat, Blaise Pascal, pentru a da doar două exemple. Ultimul dintre aceștia a și construit mașinării de calcul speciale pentru probabilități, cea mai cunoscută fiind un precursor al calculatorului mecanic, denumit, în onoarea lui, Pascaline.
De îndată ce mai mulți cercetători ai științelor au realizat că este loc de multă matematică în jurul probabilităților, fie folosite pentru jocuri de noroc, fie ca atare, s-au găsit tot mai multe aplicații și concepte care aveau să joace un rol esențial în dezvoltarea matematicii în ansamblu. Unul dintre cele mai cunoscute exemple pornește chiar de la cei doi francezi sus-menționați, ale căror studii despre probabilități au condus și la investigarea permutărilor. Peste secole, permutările își arătau utilitatea în rezolvarea uneia dintre cele mai vechi probleme ale matematicii: rezolvarea ecuațiilor polinomiale. Mai mult decît atît, teoretizarea permutărilor a fost un pas decisiv în dezvoltarea teoriei grupurilor, o ramură a matematicii fundamentală astăzi în algebră, geometrie și nu numai, plus în numeroase științe ale naturii, precum fizica și chimia, unde exprimă abstract conceptul de simetrie.
O altă direcție importantă a studiului matematic al jocului se dezvoltă în secolele XIX-XX, cînd jocurile ajung să fie legate de probleme generale privitoare la riscuri, decizii și, prin extensie, economie. De aceea, în 1994, matematicianul american John F. Nash primește Premiul Nobel pentru economie în urma contribuțiilor sale la mai multe teorii despre jocuri, cu aplicații în calculul riscurilor asociate economiei. De atunci, o bună parte a ramurii care se cheamă astăzi „teoria jocurilor” în matematică este asimilată cu aplicații în economie.
Acestea nu sînt toate direcțiile pe care jocurile le-au luat în influența lor asupra culturii și gîndirii umane. O altă aplicație importantă privește filosofia în general și etica în particular. Așa-numita dilemă a prizonierului este o problemă clasică pe care o întîlnesc toți studenții la Filosofie și la Economie, din orice colț al lumii. La fel este și problema Monty Hall, care și-a găsit aplicații deosebite și în informatică, un domeniu în care conceptul de „arbori de decizie” (eng. decision trees) este la el acasă.
Și încă n-am zis nimic despre jocurile video, una dintre cele mai profitabile industrii de divertisment ale lumii, care în 2020 era de trei ori mai valoroasă decît cea a filmelor de la Hollywood!...
Continui povestea în numărul următor, cu o scurtă istorie a jocurilor video, împreună cu cîteva prejudecăți și studii realizate pe marginea lor. Pe lîngă adevărate minuni ale tehnologiei — fiind unul dintre cele mai importante motoare de dezvoltare hardware și software —, jocurile video prezintă și povești deosebite, experiențe senzoriale, escapism și imersiune.
În încheiere, vă las link-ul către cursul personalizat de gamification pe care vi-l propun și vă încurajez, din nou, să ne scrieți comentariile și feedback-ul vostru.
