Analiză sportivă și scouting

Matematica decide campionii

Sportul a devenit deja de mai mulți ani un domeniu complex, în care numeroase științe sînt utilizate pentru cunoaștere. Acest text urmează evenimentului Poligon Educational din 16 martie, unde l-am avut invitat pe Daniel Sandu, head scout and recruitment la FC Rapid 1923 și în cadrul căruia am urmărit să arătăm că sportul, prin analiza sportivă și activitatea de scouting, dovedește un grad ridicat de specializare. Analiza sportivă nu este un fenomen apărut dintr-o dată, ci s-a dezvoltat treptat în ultimii 150 de ani.

Puteți urmări înregistrarea evenimentului pe canalul nostru de YouTube.

Începem cu un scurt istoric al analizei sportive, prezentat de Pompiliu-Nicolae Constantin, care și semnează acest articol.

Puțină istorie a analizei sportive

Sportul s-a modernizat în secolul al XIX-lea, iar primele discipline care au făcut acest pas au fost cursele de cai și boxul, în Marea Britanie. Analiza sportivă s-a dezvoltat simultan, iar principala noutate a fost înregistrarea datelor, urmată de interpretarea statistică. Jurnaliștii au fost primii interesați să promoveze o astfel de analiză și au prezentat statistici obținute cu pixul și hîrtia. Pentru o astfel de activitate, era necesar ca sporturile analizate să lase timp cronicarilor pentru notițe, astfel că discipline precum tenisul, boxul sau fotbalul s-au bucurat de un interes mai mare.

În acest context, jurnaliștii creează diverse sisteme de notare, șabloane și diagrame. De exemplu, americanul James Connors a construit la finalul secolului al XIX-lea o diagramă în care marca loviturile din meciurile de box, pentru ca apoi să poată realiza profilul competitorilor și o analiză a stilului acestora.

După ce  s-au folosit mai întîi pe manechine, Connors a imprimat diagrame pe foi mari și a notat loviturile boxerilor din meciurile pe care le urmărea. Astfel, am putea spune că prin această inițiativă începe să fie utilizat un sistem de analiză secvențială, prin care colecta date și le reprezenta pe diagrame specifice, fază cu fază (lovitură cu lovitură, în acest caz), pentru o analiză ulterioară.

Un pionier al înregistrării datelor și interpretării lor a fost jurnalistul american Hugh Fullerton. El a publicat în 1910 un articol, The Inside Game, The Science of Baseball în The American Magazine, folosind informații de la cei care notau scorul. Astfel, a colectat peste 10 000 de date pentru analiza jocului echipelor de baseball.

Prin acest procedeu, pe care l-a rafinat permanent, el a prezis cîștigătoarele sezoanelor 1912, 1915, 1916 și 1917. Mai mult, în 1919, prin intermediul statisticilor, Fullerton a explicat că echipa Chicago White Sox aranjează meciuri pentru pariuri. Cuvîntul lui avea deja greutate, astfel că oficialii au pornit o anchetă. Cînd afirmația lui Fullerton s-a adeverit, opt dintre jucători și-au recunoscut vina în 1921 și au fost excluși din campionat.

Puteți citi mai multe despre importanța studiilor lui Fullerton pentru evoluția jocului de baseball și analizei sportive în ansamblu de exemplu în acest articol.

Ulterior, analiștii celui de-al Doilea Război Mondial au avut un impact asupra analizei sportive, începînd cu anii 1950. Spre exemplu, analistul defensiv american Charles Mottley compară jocul de fotbal cu un cîmp de luptă și îl analizează ca atare. El propune utilizarea cercetărilor operaționale, metode utilizate pentru ajustarea tacticilor de război, iar rolul antrenorilor este asemănat cu cel al generalilor de armată.

O abordare științifică a sportului se consemnează și în spațiul românesc, în anii 1950. Înregistrarea și interpretarea statistică s-au făcut manual pînă în această perioadă, cînd profesorul Mihai Epuran și inginerul Gheorghe Dima, de la Institutul de Cultură Fizică din București, au creat un actograf, care înregistra datele din timpul jocurilor. Acestea puteau fi interpretate mult mai ușor după aceea decît notițele făcute cu pixul pe hîrtie.

Părintele analizei sportive moderne este considerat americanul Bill James, un pasionat de baseball, care s-a dedicat colectării și interpretării datelor. Pentru a avea cît mai mult timp pentru aceste preocupări, el și-a ales de fiecare dată locuri de muncă potrivite, precum paznic la o fabrică de conserve. Începînd cu 1977, el a publicat anual Bill James’ Baseball Abstract, care conține interpretări statistice și care s-a bucurat de o mare popularitate. El a inventat o metodă pe care a denumit-o pitagoreică, prin care propune o formulă care să facă legătura între anumite elemente din joc și rata de victorie a unei echipe. În ciuda numelui, singurele legături pe care le putem găsi cu mai cunoscuta teoremă a lui Pitagora sînt că formulele lui James folosesc sume de pătrate și că forma terenului de baseball conține un triunghi dreptunghic.

În anii 1970, analiza sportivă se schimbă odată cu creșterea popularității video recorderelor. Influența imaginilor video crește, deoarece din acest moment, meciurile pot fi înregistrate, iar cu ajutorul playerelor video, înregistrările pot fi oprite și derulate, astfel că se pot face notițe mai detaliate și ulterior. Complexitatea datelor și a analizelor crește proporțional. Chiar și așa, procesul este greoi, consumă timp, așa că antrenorii se concentrează doar asupra aspectelor pe care le consideră esențiale.

Analiza sportivă în zilele noastre

Tehnologia digitală aduce un salt spectaculos în analiza sportivă odată cu anii 1990, cînd colectarea datelor devine mult mai rapidă mulțumită computerelor și diferitelor softuri care fac deja munca statistică amplă. Reconfigurarea competițiilor fotbalistice majore, precum Premier League și Champions League, impulsionează dezvoltarea companiilor de colectare și interpretare a datelor. Trei sisteme de analiză se remarcă repede: Opta, Prozone și Amisco. De la începutul anilor 2000 sînt utilizate dispozitivele GPS pentru a strînge date despre deplasarea sportivilor în timpul jocului, iar fotbalul australian a fost primul care a folosit o astfel de procedură pentru a aduna informații și a le interpreta în 2005.

Pe acest fond, pe piața muncii sportive apar noi profiluri căutate: cele de analist sportiv și scouter. În cele mai importante campionate de fotbal din vestul Europei, fiecare club de primă ligă are astfel de specialiști în staff. Daniel Sandu este unul dintre puținii scouteri din România cu studii în domeniu. Misiunea lui este de a aduce la Rapid București, clubul pentru care lucrează, fotbaliștii potriviți, folosindu-se de analiza sportivă și activități specifice scoutingului.

Scouterul lucrează cu baze de date, care înmagazinează performanțele sportivului, dar monitorizează jucătorii și în timpul meciurilor. Bazele de date sînt furnizate de firme de specialitate, precum cele amintite anterior, iar misiunea scouterului este de a interpreta respectivele informații în funcție de nevoile clubului. În activitatea de observare a sportivului în timpul jocului, scouterul folosește fișe de evaluare, care, pe lîngă performanțele sportive, includ și informații personale despre acesta, cu scopul de a-i creiona un profil psiho-social. Statisticile bune referitoare strict la activitatea de pe teren nu sînt suficiente pentru ca un sportiv să fie considerat potrivit.

Analiza sportivă și scoutingul sînt foarte utile cluburilor, deoarece diminuează rata de eșec în transferurile sportivilor. Mai mult, utilizarea analizei sportive și existența unui departament de scouting face clubul să prospere și sînt deja organizații de succes care au profitat de pe urma acestor analize și roluri sofisticate. Cele mai bune exemple sînt cluburile de fotbal Brentford (Anglia) și Midtjylland (Danemarca). Acestea sînt patronate de Matthew Benham, un fizician absolvent al Oxford University, care folosește analiza de date pentru a-și derula activitatea la cele două cluburi.

Printr-o planificare riguroasă, sub conducerea științifică a lui Benham, Brentford a ajuns din a treia ligă engleză în Premier League, iar Midtjylland a cîștigat primul titlu de campioană din istorie în Danemarca.

O provocare

Un cadru distractiv, dar și competitiv pentru a simula felul în care funcționează analiza sportivă și scoutingul ne oferă jocul video Football Manager, dezvoltat încă din 1992 de compania britanică Sports Interactive și publicat de gigantul SEGA începînd din 2004. Jocul reproduce competițiile fotbalistice și oferă date detaliate despre sportivi. Dacă nu v-ați testat pînă acum capacitatea de manager de club, puteți face o încercare. Așteptăm să ne scrieți care sînt realizările voastre în acest sens și cum anume ați folosit analiza sportivă în avantajul vostru în mediul virtual. Doi dintre membrii echipei noastre au experiențe în acest sens, cu activitate de cîteva sezoane la echipele Gloria Buzău (Adrian Manea), Dunărea Călărași, Ripensia Timișoara și Rapid București (Pompiliu Nicolae Constantin).

Dacă preferați alte sporturi, s-au dezvoltat în ultimii ani jocuri de management complex și în rugby, tenis, baschet, Formula 1, ciclism și altele.